Film Review: Anna Karenina (2012)

Anna-Karenina-2012-Movie-Title

Imperiul Rus la sfârșitul secolului XIX  pendula între Occident și Orient, societatea se lupta cu o criză de identitate, încercând să găsească un liant care să-i aducă mai aproape de partea Vestică, în special de Franța. Viața socială franceză era pe o treaptă mai înaltă decât cea rusă și de aceea ea reprezenta un model demn de urmat, aristocrația rusă încercând să preia cât mai multe din modă, cultură, limbă, domeniu gastronomic etc. Nobilii rusi par să fie subordonați modelelor de civilizație împrumutate de la Europa Occidentală, și să devină niște simple marionete pe o scenă imensă.

Cred că acest lucru a vrut sa-l surprindă și Joe Wright atunci când a abordat această idee de a plasa toată acțiunea filmului într-un teatru. E ca o metaforă la viața pe care o duceau aristocrații ruși, dar și printr-o metodă destul de subtilă de a arăta locul unde socializau și își petreceau majoritatea timpului.

  • Filmul ca piesă de teatru

La începutul filmului mi s-a părut destul de ciudat, să văd niște scene care se succed într-un ritm alert asemănător celor dintr-un videoclip, creându-mi o vagă  impresie că așa va fi tot filmul. În maxim cinci minute ne sunt prezentate în jur de zece personaje, printre care Anna, Oblonsky sau Dolly împreună cu moravurile și tabieturile lor. Vedem personaje care se mută dintr-un decor în altul, cortine lăsate, tablouri schimbate, culise care reprezintă periferia, totul îți dă impresia că privești o piesă de teatru, nu un film într-o sală de cinema. Acestor impetuoase imagini li se mai adaugă o coloana sonoră care are rolul de a creea o atmosferă perfectă Rusiei Imperiale de la sfârșitul secolului XIX.

Această prezentare necesită JavaScript.

Din punctul de vedere al ambianței și a vestimentației filmul este o capodoperă, dar din păcate în unele momente ia fața actorilor și a poveștii în sine. Am observat că scenaristul filmului a creat din Anna Karenina imaginea unei soții desfrânate pe care pasiunea pentru un bărbat mai tânăr au condus-o spre aroganță și depresie. Tolstoi, în schimb lasă impresia că Anna este o femeie sinceră care-și recunoaște greșeala și  față de lumea în care trăiește. Majoritatea femeilor din înalta societate aveau amant, deoarece căsătoria la vârste fragede era doar din interes, iar în momentul în care găseau pe cineva mai deosebit decât ceea ce aveau se îndrăgosteau. Anna pățește același lucru, dar în comparație cu celelalte ea este onestă, nu poate trăi cu gândul că-i ascunde ceva soțului, chiar dacă are  iluzia că iubirea-pasiune o poate elibera de convențiile sociale.

„Anna Karenina a cuplului Wright/Stoppard nu este un succes total, dar este o abordare îndrăzneață și creativă a romanului.” – The Guardian

  • „Deci asta e dragostea…”

Ceea ce îi leagă pe cei doi amanți Anna și Vronski este pasiunea. Pasiune care este  redată exemplar în film și care oferă o anumită eleganță prin gesturi,mimică, atingeri. Dansul celor doi este o comunicare, o comuniune a tuturor simțurilor care exprimă starea lor de spirit și emoțiile pe care îndrăgostiții le trăiesc doar când se privesc. Prin dans se ajunge și la scena de dragoste dintre cei doi, care este foarte profundă.

Această prezentare necesită JavaScript.

Prima dată când m-am uitat în distribuția filmului, eram sigură că în rolul lui Vronsky va fi un actor la fel de celebru ca Jude Law și am rămas puțin dezamăgită de alegerea regizorului. Dar, acum după ce am vizionat filmul și am citit câte ceva despre actorul pe care îl știam din filmul „Brutele”, am descoperit că John Wright a avut în vedere câteva lucruri din biografia tânărului actor. Aaron Taylor-Johnson este căsătorit de trei ani cu Sam Taylor-Johnson care este mai în vârstă decât el cu „doar” 21 de ani și împreună au doi copii. Într-un interviu acordat înaintea premierei filmului Aaron Johnson a declarat:

„Mă gândesc că motivul pentru care, Joe, m-a chemat pentru audiție, a fost probabil relația mea într-un sens și apoi a văzut un videoclip al celor de la REM unde am participat cu un dans nebun. ”

Singurul personaj care iese din artificialitatea și rigiditatea societății este Levin, care trăiește la țară înconjurat de adevăratele modele și unde duce o viață senină și sinceră. Regizorul subliniază clar acest lucru, atunci când Levin iese din decorul teatrului prin niște uși imense și ajunge afară, în natura, unde nimeni nu mai are puterea să-l controleze și unde ești îndrumat de instinct. Iubirea dintre el și Kitty se dezvoltă în timp prin cunoaștere și descoperire reciprocă. Domnhall Gleeson joacă foarte bine rolul lui Levin și chiar pare scos din romanul lui Tolstoi. Gleeson mai poate fi vazut în Harry Potter şi Talismanele Morţii I,II (Bill Weasley), dar și în Dredd 3D: Ultima Judecată (Clan Techie)

  • „Inocentul cu suflet mare”

Această ecranizare m-a făcut sa am o altă impresie despre Karenin care pare să fie cu adevărat „inocentul cu suflet mare”. O iartă pe Anna de actul adulterin, dă mâna cu Vronski la rugămințile soției, are o blândețe exagerată în ciuda ținutei inflexibile. Critica l-a considerat pe Jude Law ca fiind singurul actor din film care se mulează perfect rolului. Sfârșitul filmului îi evidențiază mai mult aura angelică a lui Karenin, el apare înconjurat de cei doi copii pe un câmp, dovedind că trăsătura artificială a societății nu i-a înfrânt bunătatea.

Trebuie înțeles că  în mediul rus aristocratic din acel moment istoric, existau principii la un nivel mai profund decât cel al regulilor explicite și care călăuzeau comportamentul  personajelor, iar dacă erau încălcate comunitatea îi excludea. Spre sfârșitul filmului, contele Vronski o întrebă pe Prințesa Betsy de ce nu o mai vizitează pe Anna, iar aceasta îi răspunde că au fost încălcate niște reguli, nu legi.

Această prezentare necesită JavaScript.

  • Concluzii

Filmul merită văzut deoarece aduce în fața spectatorului o adaptare nouă și îndrăzneață a unui roman clasic care nu va plictisi niciodată deoarece de fiecare dată poate aduce ceva nou.

„In the end Anna Karenina lets you down – visually stunning, emotionally overwrought, beautifully acted, but not quite right.”                – Los Angeles Times –

„This is a sumptuous film – extravagantly staged and photographed, perhaps too much so for its own good. There are times when it is not quite clear if we are looking at characters in a story or players on a stage. Productions can sometimes upstage a story, but when the story is as considerable as Anna Karenina, that can be a miscalculation.”                                                                                                                     – Chicago Sun-Times –

„Both fascinatingly theatrical and thrillingly cinematic, a picture that’s lingered on our minds more than we expected.”                             – Tha Playlist –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s